Pareza doamnei directoare

Doamna directoare a avut pareză, dar - slavă Domnului! - i-a trecut. 

Odată cu funcţia. 

Cât timp a fost directoare pur şi simplu nu-şi mai putea mişca muşchii feţei. Colţurile gurii nu i se mai mişcau nici în sus, nici în jos (de fapt, încremeniseră un pic lăsate în jos). Maxilarele erau atât de apropiate şi de încordate, încât parcă rămăsese de la stomatolog cu pansamentul între dinţi. Ochii nu i se mai învârteau în cap. Obrajii nu i se mai umflau, te puteai întreba dacă respiră. Buzele nu i se mai desfăceau, abia dacă te mai saluta. 

Treceai pe lângă ea, spuneai politicos "Bună ziua!". Nu-şi putea, biata, roti nici gâtul să te privească, iar buzele rămâneau pecetluite. Asta e: nu mai putea să-ţi răspundă la salut! Trecea pe coridorul şcolii, semeaţă, cu privirea înainte, demnă în suferinţa ei de (semi)paralitică ambulantă.

Când se aşeza pe scaun, se aşeza tot aşa, dreaptă, ţeapănă, cu grijă, parcă să nu se spargă. Când mergea, păşea rar şi apăsat, preocupată să nu consume prea multă energie. Totul în atitudinea ei arăta încordarea şi concentrarea pe care ţi le provoacă o aşa de plină de răspundere funcţie cum e cea de director de şcoală.

Acum nu mai e. Brusc, paralizia a dispărut! Doamna fostă directoare şi-a recăpătat volubilitatea. Răspunde la salut - chiar, cu totul remarcabil, salută ea prima! -, gângureşte veselă cu colegii şi colegele de cancelarie. Pareza facială s-a dus ca şi cum n-ar fi fost. Ochii se rotesc vioi în toate părţile, obrajii se umflă şi se desumflă, colţurile gurii îşi smucesc curbele în sus şi-n jos, maxilarele se agită descătuşate în sfârşit. Toată faţa e relaxată, corpul doamnei este relaxat, acum se poate bâţâi în voie pe scaun, nu mai este directoare, nu mai poartă pe umeri răspunderea enormă a şcolii.

Doamne fereşte să cadă guvernul!

.......................................................

Dicţionar

PARÉZĂ, pareze, s. f., Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie uşoară, incompletă, care permite mişcări de amplitudine redusă şi cu forţă diminuată.

Jale la Olimpiadele Naţionale

Ministerul Educaţiei  a publicat pe site-ul său Listele cu rezultatele finale ale olimpiadelor naționale organizate în conformitate cu Metodologia-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, în anul 2012.

Rezultatele Doljului sunt, la o privire rapidă, dezastruoase. Niciun premiu la limba română, matematică, fizică, istorie, geografie etc. Marile colegii - "Carol I", "Elena Cuza" - abia dacă au un premiu-două întâmplătoare. Niciun premiu la informatică pentru marele liceu de profil "Odobleja". Niciun premiu la discipline pedagogice pentru marele liceu de profil "Velovan". Un premiu derizoriu pentru celebra Şcoală 2. Niciun premiu pentru celebra Şcoală 22 etc. Colegiul "Fraţii Buzeşti" trebuie să mulţumească pentru jumătate din premii (muuulte, 6 în total!) nevestei directorului, dna prof. Genelia Petrescu, profesoara de biologie! Cea mai tare şcoală din Craiova este - ţineţi-vă bine! - Liceul de Artă, care a obţinut 7 premii şi care, probabil, la nivel naţional, este cea mai proastă şcoală din branşa sa. Sau, oricum, printre ultimele. Una peste alta, 10 şcoli din Dolj fac oarece performanţă! Ze-ce! În schimb, la ifose, la raportări sforăitoare, la dosare cu 100 de puncte, la gradaţii de merit, la salarii de merit, la ´jde mii de cursuri de perfecţionare, la bătutul cu pumnul în piept, Doljul este probabil primul din România! Profesori de mare calitate! Dosarele lor - beton! Performanţa lor - zero! Elevii lor - nişte anonimi la nivel naţional!

Deci, cum se vede, 25 de elevi au luat premii la Olimpiadele Naţionale. Dacă facem un calcul simplu, ţinând cont de faptul că în Dolj sunt aproximativ 80000 de elevi, rezultă că performanţa profesorilor doljeni este de aproximativ 0,03%!!! Tot înainte, tovarăşi!

Ion Creangă de Craiova

Continuă nebunia denumirii şcolilor din Craiova cu numele unor personalităţi care nu au nicio legătură nu numai cu şcoala respectivă, dar nici măcar cu oraşul nostru. Ca şi cum Craiova nu ar fi produs nimic important de-a lungul istoriei ei - nici în cultură, nici în tehnică, nici în ştiinţă etc.
De-a lungul ultimilor 20 de ani cele mai celebre - prin hazul lor nebun - sunt cazurile Liceului Auto, care a fost cadorisit cu numele suavului poet simbolist Traian Demetrescu (care, ce-i drept, a fost craiovean, dar în niciun caz şofer sau mecanic) şi al Şcolii nr. 12, care a primit numele conducătorului unui popor care nu cunoştea scrierea - Decebal. Dar la fel de lipsite de noimă sunt şi titulaturile şcolilor 37, 22 sau 21 care poartă pe frontispiciu numele unor personalităţi mari, dar fără nicio legătură cu oraşul nostru: Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Gheorghe Ţiţeica. Şi lista ar putea continua.
Ultimele isprăvi ale IŞJ Dolj în materie de nomenclatură şcolară se înscriu pe aceeaşi linie. Astfel, de la toamnă, Şcoala nr. 16 se va numi Şcoala "Ion Creangă" (un hohot mare de râs ar bubui din pieptul marelui humuleştean la auzul acestei veşti), iar Şcoala nr. 13 se va numi nici mai mult, nici mai puţin decât Şcoala "Anton Pann". Probabil că cei care au dat acest nume au o cultură generală de cafenea, unde au auzit ei că respectivul scriitor ar fi fost ţigan, ceea ce nu e real.

Şcoala TV

Elevii din clasele a XII-a şi a XIII-a de la Grupul Şcolar "George Bibescu" din Craiova au dat tezele la română şi matematică sub supravegherea camerelor video. Directorul spune că vrea să-i trezească pe elevi la realitate.
Nu sunt împotriva supravegherii video. Orice metodă care duce la stoparea furtului în şcoli este binevenită. Necazul este că această găselniţă de tip "Big Brother" tinde să devină soluţia miracol pentru rezolvarea problemelor învăţământului românesc.
Toate şcolile investesc în camere video. În loc să investim în profesori, în material didactic, în mijloace de învăţământ, dăm bani grei pe camere de supraveghere.
Bănuiesc că se fac şi ceva afaceri mai puţin curate aici, ca la orice achiziţionare fără licitaţie. Altfel nu se explică entuziasmul cu care se tot cumpără camere de supraveghere.
Am o propunere: hai să filmăm şi orele profesorilor. De ce să-i filmăm numai pe elevi? Să-i filmăm şi pe profesori, ca să vedem cum îşi ţin orele, câtă meserie ştiu! Aşa ar fi corect! Ce ziceţi?

Olimpicii şmecheriei

Aceste concursuri, ca Olimpicii cunoaşterii (una din probe a fost ieri, nu ştiu exact care), care se dau în şcoală, sub atenta supraveghere a învăţătorului sau a profesorului de specialitate, cointeresat în prealabil de organizatori să fie "foarte corect", nu sunt altceva decât exerciţii de fraudare a examenelor. Încă din clasele primare elevii învaţă că examenele, concursurile şcolare nu sunt decât o joacă, unde întotdeauna cineva îţi şopteşte răspunsul corect. Aşa că de ce să te mai omori să înveţi carte?

Bugetul învăţământului 2012

Ministerul de Finante a publicat recent primele date privitoare Bugetul pe 2012 si proiectia pentru 2013-2015, iar in ce priveste Ministerul Educatiei, bugetul se va reduce anul viitor cu 2,34% fata de anul curent, respectiv de la 8,92 miliarde lei, la 8,7 miliarde lei. De remarcat faptul ca proiectia initiala pentru 2011 indica un buget de 8,55 miliarde lei, suma fiind in realitate cu 4,3% mai mare. Tot anul trecut, prognoza Guvernului pentru 2012 arata un buget de 9,5 miliarde lei, noua proiectie fiind cu 8,4% mai mica.

Unde se vor duce banii in 2012 – principalele categorii de cheltuieli:

1. Cheltuielile de personal vor insuma anul viitor 1,08 miliarde lei, in scadere cu 1,26% fata de 2010. Trebuie spus ca aici nu intra salariile profesorilor care sunt platite de la bugetele locale, ci doar salariile personalului platiti direct de Minister. Anul trecut, numarul angajatilor platiti direct de Minister a fost de 10.600.
2. Cheltuielile cu achizitia de bunuri si servicii se vor reduce cu 3,4% si vor ajunge la 798 milioane lei.
3. Cheltuielile cu finantarea proiectelor europene se vor reduce cu 16,7% si vor ajunge la 1,28 miliarde lei, aceasta reducere avand cel mai mare impact asupra reducerii bugetului Ministerului Educatiei.
4. Cheltuielile cu asistenta sociala vor creste cu 20% si vor ajunge la 336,8 milioane lei;
5. Finantarea de baza in invatamantul superior se va reduce cu 5,3% si va ajunge la 1,62 miliarde lei. Aceasta scadere este pe undeva de inteles daca tinem cont de faptul ca numarul studentilor s-a redus semnificativ in ultimul an.
6. Cheltuielile cu bursele oferite de Minister vor creste cu 2,2% si vor ajunge la 402 milioane lei.

In ce priveste bugetul Cercetarii si Dezvoltarii, anul trecut, proiectia pentru 2011 a fost de 1,5 miliarde lei, insa in realitate cheltuielile vor insuma 1,33 miliarde lei. In 2012 se prognozeaza din nou cheltuieli in valoare de 1,5 miliarde lei, in crestere cu 13,3% fata de acest an.

Ce părere aveţi despre acest buget? Comentaţi mai jos.


Materialul de mai sus a fost preluat de aici.

Marea formare

Casa Corpului Didactic Dolj a publicat recent o foarte interesantă listă a cursurilor acreditate, dar momentan inactive. Pe această listă întâlnim cursuri pentru care mai an era bătaie, cursuri unde nu puteai accede decât cu pile.

Iată lista completă:

"Formare pentru viitor - Euroteacher I" - Modulul I - Limba si literatura romana
• "Formare pentru viitor – Euroteacher I" - Discipline socio-umane
• "Formare pentru viitor - Euroteacher I" - Modulul II "Management si comunicare"
• "Formare pentru viitor - Euroteacher II" - Modulul I "Proiectarea, organizarea si
evaluarea activitatilor didactice"
• Calculatorul si proiectele interdisciplinare
• Acces la educatie pentru grupuri dezavantajate
• Initiere IT si utilizare AEL
• Managementul Proiectelor Europene
• Educatie alternativa prin tehnici teatrale

Mă întreb ce s-o fi întâmplat. Să nu mai fie de interes aceste cursuri? Greu de crezut. Optimismul îmi dictează să cred că mai degrabă toţi profesorii din Dolj le-au urmat, le-au absolvit şi acum sunt ocupaţi să aplice la clasă ce au învăţat. Să vezi creşterea calităţii învăţământului în următorii câţiva ani!
Pe de altă parte, care e eficienţa acestei Case a Corpului Didactic dacă din 14 programe de formare acreditate, 9 sunt inactive?! De ce plătim instituţia asta?

Şcoli în frig

La Şcoala nr. 1 "Obedeanu" din Craiova, elevii stau încă în frig.


Azi, 28 octombrie 2011, când afară sunt 2 grade (vezi imaginea de mai sus), elevii nu au căldură în clase. Nici profesorii, desigur. De ce?
Şcoala nr. 1 "Obedeanu" din Craiova (altfel, cea mai veche şcoală din oraş) a devenit, de anul trecut, prin hotărârea IŞJ Dolj, structură a Şcolii nr. 12 "Decebal". Şcoala nr. 1 "Obedeanu" posedă centrală termică proprie, care a costat bani grei prin 2006-2007. Doar că dna directoare a Şcolii nr. 12 "Decebal" nu a dat încă ordinul de pornire a centralei. Vă întrebaţi de ce? Poate că doamnei directoare nu-i este frig!? Aţi ghicit! Nu-i este frig, pentru că biroul dumisale este în sediul Şcolii nr. 12. Iar Şcoala nr. 12 are căldură de mai bine de o săptămână!
Prin urmare, să recapitulăm: Şcoala nr. 1 "Obedeanu" a devenit o parte a Şcolii nr. 12, dar o parte cu drepturi mai puţine. Copiii Şcolii nr. 1 "Obedeanu" nu au dreptul la căldură, în timp ce copiii Şcolii nr. 12 au dreptul la căldură. La fel şi profesorii şi personalul auxiliar al Şcolii nr. 1 "Obedeanu": ei sunt angajaţi de rang inferior, în comparaţie cu profesorii şi personalul auxiliar al Şcolii nr. 12. Ei trebuie să lucreze la temperaturi sub 10 grade, în timp ce colegii lor, SUPERIORII lor, au parte de condiţii normale de lucru.
Aceasta se numeşte reorganizare a învăţământului, eficientizare a învăţământului.
........................................................

P.S. Salariaţii Şcolii nr. 1 "Obedeanu" sunt membrii ai sindicatului condus de dl C. Lungulescu, soţul dnei directoare a Şcolii nr. 12, "Decebal". Cum îşi apără sindicatul membrii de abuzurile conducerii?!

Astăzi facem grevă!

Astăzi este grevă în învăţământ. La mine în şcoală, elevii ştiu de ieri că nu au ce căuta la şcoală. Unii profesori le-au sugerat asta. Liderul sindical soseşte în şcoală pe la ora 10 dimineaţa şi lipeşte pe uşi două anunţuri scrise strâmb de mână: "GREVĂ GENERALĂ". Învăţătoarele stau la taclale în cancelarie, câţiva elevi, picaţi totuşi la şcoală, se joacă prin curte. De la inspectorat o voce acră se interesează telefonic câţi angajaţi are şcoala şi dacă se face grevă. Îl întreb pe lider dacă toată lumea e în grevă. Da, îmi răspunde, toţi au semnat. O întreb pe colega mea învăţătoare dacă e în grevă. Se codeşte, se bâlbâie... E... şi nu e... Că ea are 5 elevi, că elevii sunt în clasă, că... Îl întreb pe liderul sindical ce scriem în condica de prezenţă. Zice să nu  scriem nimic, să mai aşteptăm...

Evident, nimeni nu vrea să i se taie ziua de muncă. Adică, oamenii vor şi în grevă, vor şi cu banii în buzunar! 

Nu e ceva nou. Aşa a fost întotdeauna în învăţământ.

Evaluarea naţională 2010 pe hârtie şi în realitate

Că cei care lucrează în ministerul educaţiei sunt departe de realităţile şcolii - şi chiar de ale logicii -  o dovedeşte şi Metodologia de organizare şi desfăşurare a evaluării naţional pentru elevii clasei a VIII-a, în anul şcolar 2009-2010.

Acest document stabileşte, printre altele, componenţa şi atribuţiile comisiei din unitatea de învăţământ care se va ocupa cu organizarea examenului.

Să presupunem că avem o şcoală cu o singură clasă pe fiecare nivel, adică o clasă a cincea, o clasă a şasea, o clasă a şaptea, o clasă a opta. Această şcoală nu are decât un singur profesor de limba română şi un singur profesor de matematică. Metodologia spune că lucrările vor fi evaluate de doi profesori şi, dacă şcoala nu are, face rost de unul de la o şcoală vecină. Până aici e clar. Lucrurile se complică la aşezarea evaluatorilor în clase în timpul corectării. Iată ce spune legea:

Art. 11. - Comisiile din unităţile de învăţământ au următoarele atribuţii:

(17) stabilesc sălile în care lucrează profesorii evaluatori, ţinând cont că în fiecare sală trebuie să se afle cel puţin trei cadre didactice – evaluatori si/ sau membrii ai comisiei;
(18) stabilesc sălile în care lucrează profesorii evaluatori, ţinând cont că doi profesori care evaluează acelasi set de lucrări trebuie să lucreze în săli diferite si că în fiecare sală trebuie să se afle cel puţin trei cadre didactice;...

Trec peste greşeala de ortografie ( membrii în loc de membri ), impardonabilă totuşi pentru un minister al educaţiei, şi încerc să lămuresc ce reiese din coroborarea celor două alineate. Deci, în fiecare sală trebuie să se afle cel puţin trei cadre didactice, dar doi profesori care evaluează acelaşi set de lucrări trebuie să lucreze în săli diferite. Dacă şcoala nu are decât doi evaluatori, care corectează cel mult 30 de lucrări, aceste două condiţii cumulate nu pot fi îndeplinite, decât recurgând la soluţii caraghioase. Pentru că cei doi evaluatori corectează, evident, acelaşi set de lucrări ( că altele nu sunt! ), ei nu pot sta în aceeaşi sală, ci în săli diferite. Şi atunci, ca să fie cel puţin trei cadre didactice într-o sală, evaluatorul trebuie păzit de încă doi membri ai comisiei. Aceştia nu au nicio treabă, dar, conform legii, trebuie să stea acolo, să iasă numărul cerut de lege. Şi la fel şi în cealaltă sală, cu celălalt evaluator. În total, adică, doi evaluatori (care muncesc efectiv!) şi patru membri (băgători de seamă),  în două săli! Problema e că legea spune (în altă parte) că din comisie fac parte între 1 şi 3 membri, iar de aici se deduce că, într-o şcoală mică, logic ar fi să nu pui mai mult de 1 (un)  membru. Dar atunci încalci articolul 11, de care am vorbit ş.a.m.d....

Ceea ce mi se pare limpede este că autorii legii nu au luat în calcul decât şcolile mari cu mulţi elevi, unde e nevoie de mulţi evaluatori. În ţara asta însă sunt mii de şcoli cu număr mic de elevi care nu vor putea respecta normele inventate de capetele pătrate din minister!

Campania de vaccinare împotriva virusului AH1N1

În timp ce oficiali ai OMS încep deja să recunoască faptul că s-a produs o panică nejustificată în legătură cu gripa "porcină", Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reiau, cu şi mai mare forţă, campania de vaccinare cu "Cantgrip" a copiilor între 6 şi 15 ani. Într-o notă telefonică trimisă şcolilor, inspectoratele şcolare cer ca, între 12 şi 23 aprilie să se organizeze şedinţe cu părinţii în care aceştia să fie informaţi şi apoi puşi să-şi dea (sau nu) acceptul pentru vaccinarea copiilor lor. Pare logic până aici, deşi, din opinia generală de până acum, reiese clar că majoritatea părinţilor nu vor acest lucru.

Ciudat este formularul de accept. Deşi se numeşte "de accept", el conţine două opţiuni:

1. Sunt de acord cu vaccinarea cu vaccinul antigripal "Cantgrip" a copilului meu.

2. Nu sunt de acord cu vaccinarea cu vaccinul antigripal "Cantgrip" a copilului meu.

Mi se pare o încălcare stupidă a libertăţii mele de a hotărî în privinţa copilului meu.Vaccinarea gratuită este un drept, nu o obligaţie.  De ce trebuie să scriu un act prin care să declar că nu sunt de acord cu ceva? Mi se părea normal ca, dacă vreau aşa ceva, să fac o cerere prin care EU să solicit statului să beneficiez de acest drept. Dacă vreau EU. Statul capitalist actual continuă linia paternalistă a statului comunist. Noi, cetăţenii suntem nişte tâmpiţi, el, statul, e singurul deştept, şi dacă nu vrem să beneficiem de minunatele avantaje pe care el, în marea lui mărinimie şi înţelepciune, ni le oferă (în cazul de faţă, vaccinul antigripal), trebuie să dăm explicaţii. Adică, de ce nu vrem noi binele lui? Nu-l vrem şi gata! Nu trebuie să dăm în scris pentru asta!

Dar nebunia merge mai departe. Şcolile au primit indicaţii că, dacă părinţii nu vin la şedinţele de instruire, să dea formularele copiilor să le ducă acasă şi să vină cu ele completate. Medicii din şcoli au dispoziţie să aibă în dosar un număr de formulare egal cu numărul elevilor din şcoală. Nu contează că, dând formularele pe mâna copiilor, există riscul ca ele să nu ajungă niciodată la părinţi, ci copiii, speriaţi sau inconştienţi, să le completeze singuri! Contează să avem hârtiile toate şi în ordine!

Încă o dată. Consider că părintele, şi nu statul, este primul răspunzător de copilul său. NU statul, oricât s-ar crede el de minunat, de bun şi de grijuliu. Da: părintele trebuie informat. Apoi, dacă vrea, trebuie să solicite în scris vaccinarea. 

Fără tot felul de tertipuri, formulare şi alte şmecherii care, în fond, nu vor decât să pună presiune pe oameni.