Evaluarea naţională 2010 pe hârtie şi în realitate

Că cei care lucrează în ministerul educaţiei sunt departe de realităţile şcolii - şi chiar de ale logicii -  o dovedeşte şi Metodologia de organizare şi desfăşurare a evaluării naţional pentru elevii clasei a VIII-a, în anul şcolar 2009-2010.

Acest document stabileşte, printre altele, componenţa şi atribuţiile comisiei din unitatea de învăţământ care se va ocupa cu organizarea examenului.

Să presupunem că avem o şcoală cu o singură clasă pe fiecare nivel, adică o clasă a cincea, o clasă a şasea, o clasă a şaptea, o clasă a opta. Această şcoală nu are decât un singur profesor de limba română şi un singur profesor de matematică. Metodologia spune că lucrările vor fi evaluate de doi profesori şi, dacă şcoala nu are, face rost de unul de la o şcoală vecină. Până aici e clar. Lucrurile se complică la aşezarea evaluatorilor în clase în timpul corectării. Iată ce spune legea:

Art. 11. - Comisiile din unităţile de învăţământ au următoarele atribuţii:

(17) stabilesc sălile în care lucrează profesorii evaluatori, ţinând cont că în fiecare sală trebuie să se afle cel puţin trei cadre didactice – evaluatori si/ sau membrii ai comisiei;
(18) stabilesc sălile în care lucrează profesorii evaluatori, ţinând cont că doi profesori care evaluează acelasi set de lucrări trebuie să lucreze în săli diferite si că în fiecare sală trebuie să se afle cel puţin trei cadre didactice;...

Trec peste greşeala de ortografie ( membrii în loc de membri ), impardonabilă totuşi pentru un minister al educaţiei, şi încerc să lămuresc ce reiese din coroborarea celor două alineate. Deci, în fiecare sală trebuie să se afle cel puţin trei cadre didactice, dar doi profesori care evaluează acelaşi set de lucrări trebuie să lucreze în săli diferite. Dacă şcoala nu are decât doi evaluatori, care corectează cel mult 30 de lucrări, aceste două condiţii cumulate nu pot fi îndeplinite, decât recurgând la soluţii caraghioase. Pentru că cei doi evaluatori corectează, evident, acelaşi set de lucrări ( că altele nu sunt! ), ei nu pot sta în aceeaşi sală, ci în săli diferite. Şi atunci, ca să fie cel puţin trei cadre didactice într-o sală, evaluatorul trebuie păzit de încă doi membri ai comisiei. Aceştia nu au nicio treabă, dar, conform legii, trebuie să stea acolo, să iasă numărul cerut de lege. Şi la fel şi în cealaltă sală, cu celălalt evaluator. În total, adică, doi evaluatori (care muncesc efectiv!) şi patru membri (băgători de seamă),  în două săli! Problema e că legea spune (în altă parte) că din comisie fac parte între 1 şi 3 membri, iar de aici se deduce că, într-o şcoală mică, logic ar fi să nu pui mai mult de 1 (un)  membru. Dar atunci încalci articolul 11, de care am vorbit ş.a.m.d....

Ceea ce mi se pare limpede este că autorii legii nu au luat în calcul decât şcolile mari cu mulţi elevi, unde e nevoie de mulţi evaluatori. În ţara asta însă sunt mii de şcoli cu număr mic de elevi care nu vor putea respecta normele inventate de capetele pătrate din minister!