Doamna directoare a avut pareză, dar - slavă Domnului! - i-a trecut.
Odată cu funcţia.
Cât timp a fost directoare pur şi simplu nu-şi mai putea mişca muşchii feţei. Colţurile gurii nu i se mai mişcau nici în sus, nici în jos (de fapt, încremeniseră un pic lăsate în jos). Maxilarele erau atât de apropiate şi de încordate, încât parcă rămăsese de la stomatolog cu pansamentul între dinţi. Ochii nu i se mai învârteau în cap. Obrajii nu i se mai umflau, te puteai întreba dacă respiră. Buzele nu i se mai desfăceau, abia dacă te mai saluta.
Treceai pe lângă ea, spuneai politicos "Bună ziua!". Nu-şi putea, biata, roti nici gâtul să te privească, iar buzele rămâneau pecetluite. Asta e: nu mai putea să-ţi răspundă la salut! Trecea pe coridorul şcolii, semeaţă, cu privirea înainte, demnă în suferinţa ei de (semi)paralitică ambulantă.
Când se aşeza pe scaun, se aşeza tot aşa, dreaptă, ţeapănă, cu grijă, parcă să nu se spargă. Când mergea, păşea rar şi apăsat, preocupată să nu consume prea multă energie. Totul în atitudinea ei arăta încordarea şi concentrarea pe care ţi le provoacă o aşa de plină de răspundere funcţie cum e cea de director de şcoală.
Acum nu mai e. Brusc, paralizia a dispărut! Doamna fostă directoare şi-a recăpătat volubilitatea. Răspunde la salut - chiar, cu totul remarcabil, salută ea prima! -, gângureşte veselă cu colegii şi colegele de cancelarie. Pareza facială s-a dus ca şi cum n-ar fi fost. Ochii se rotesc vioi în toate părţile, obrajii se umflă şi se desumflă, colţurile gurii îşi smucesc curbele în sus şi-n jos, maxilarele se agită descătuşate în sfârşit. Toată faţa e relaxată, corpul doamnei este relaxat, acum se poate bâţâi în voie pe scaun, nu mai este directoare, nu mai poartă pe umeri răspunderea enormă a şcolii.
Doamne fereşte să cadă guvernul!
.......................................................
Dicţionar
PARÉZĂ, pareze, s. f., Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie uşoară, incompletă, care permite mişcări de amplitudine redusă şi cu forţă diminuată.
