Victor Ponta şi învăţământul românesc

Nu sunt de acord pe de-a întregul cu cei ce îl critică pe Victor Ponta pentru alegerile făcute până acum pentru funcţia de ministru al educaţiei. Nu cred că e vorba de ticăloşie, ci, mai degrabă, de o mare naivitate (nu că ar fi mai bună!). 

Domnul Ponta, ca şi mulţi alţii din ţara asta, nu ştie cât de putred e sistemul de învăţământ românesc. 

El a fost de bună credinţă când a propus-o pe dna Dumitrescu. Nu şi-a închipuit că un rector de universitate poate fi agramat. Asta nu înseamnă decât că, sărmanul, nu ştie cum se iau diplome şi doctorate în România. 

El a fost apoi de bună credinţă şi când l-a numit pe dl Mang. Nu ştie, probabil, dl Ponta cum se fac lucrările ştiinţifice în România. Dl Mang nu e vreo excepţie. De cel puţin zece ani copy&paste a devenit cel mai popular autor român. E creator de titluri ştiinţifice, de cărţi, de articole, de referate etc. Suntem ţara lui copy&paste. Aşa că şi nedumerirea dlui Mang e justificată: de ce s-o mira lumea asta aşa? Nu toţi fac la fel?

Că dl Pop are un blog pe care scrie cu picioarele nici nu mai contează. Blogul e un fel de jurnal personal. Dacă-l citeşti, tu eşti de vină: comiţi o indiscreţie!

Roberta Stanciu - o elevă deşteaptă

Pentru că pe aici pe undeva, pe acest blog, este o reacţie uşor iritată a unei doamne profesoare de la Colegiul "Fraţii Buzeşti", care ne critică pentru că nu am recunoaşte meritele profesorilor acestui liceu, iată părerea - exprimată public - a unei eleve din Craiova: 

În momentul de faţă, învăţământul preuniversitar ne oferă doar pregătire teoretică. Suntem puşi doar în situaţia de a învăţa teorie predată la clasă, de multe ori fără a fi susţinută de experimente practice pentru că laboratoarele nu sunt dotate corespunzător. Acumularea experienţei practice este, de fapt, total ignorată pe toată durata liceului. Unităţile de învăţământ nu au parteneriate cu instituţii care să ne ofere posibilitatea de a ne identifica aptitudinile şi a ne orienta profesional. Se încearcă de mult timp modernizarea tehnicilor de predare, dar şi de abordare a elevilor, dar de multe ori relaţia profesor-elev este viciată de unele practici mai vechi.  

Acuitatea observaţiei şi eleganţa exprimării dovedesc că avem de-a face cu o elevă bună. Ce spune ea? Că liceul în care învaţă - fata e elegantă, nu dă nume - este o instituţie învechită, unde se predă ca pe timpuri: teorie şi iar teorie. În plus, "relaţia profesor-elev este viciată de unele practici mai vechi". 

Recunoaştem fără efort, în această analiză a unui copil deştept de 16 ani, trăsăturile esenţiale ale "cadrului didactic" produs de regimul comunist şi perpetuat până azi: 

- nu ştie / nu vrea să se schimbe, în sensul adoptării metodelor moderne de instruire (deşi are zeci de cursuri de formare la activ); 

- tratează elevii discreţionar, de pe poziţia deţinătorului adevărului absolut. 

Eleva se numeşte Roberta Stanciu şi este în clasa a X-a la Colegiul "Fraţii Buzeşti" din Craiova.
....................................................................................
Ataşăm declaraţia elevei apărută în ziarul Cuvântul libertăţii din 7 mai 2012.

Un nou ministru al şcoalelor

Ioan Mang s-a născut la 15 iulie 1958, la Ineu, judeţul Arad.

El este din 2003 profesor universitar la Universitatea Oradea, Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei, unde susţine cursuri de ingineria programării, protecţia împotriva viruşilor, managementul proiectelor în IT, algoritmi de criptare, securitatea în internet, securitatea datelor în e-business, potrivit informaţiilor postate pe site-ul său.

Mang a fost între 1999 şi 2003 conferenţiar la Universitatea Oradea, iar între 1990 şi 1999 şef de lucrări la aceeaşi instituţie de învăţământ.

În perioada 1985 - 1990, Mang a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Proiectări Automatizări, iar între 1983 şi 1985 a lucrat ca inginer la I.I.R.U.C. Bucureşti - filiala Oradea.

Senatorul este din 1998 doctor inginer - specialitatea calculatoare.
Ioan Mang mai notează în CV-ul postat pe site-ul Senatului că este din 2000 vicepreşedinte CNIMM - Bihor, precum şi faptul că este membru al Asociaţiei pentru Ingineria Calculatoarelor şi Tehnologia Informaţiei din România.

În plan politic, Ioan Mang este, din 2010, preşedinte al organizaţiei judeţene Bihor.

El a fost consilier judeţean între 2004-2006, precum şi în perioada iunie-decembrie 2008.

Ioan Mang este senator de Bihor, vicelider al grupului parlamentar al PSD, membru îm Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, precum şi în Comisia pentru egalitatea de şanse.

Pe site-ul său, Ioan Mang scrie că este managerul unei firme de IT, DEC SRL, căreia i-a pus bazele în 1991 şi care are peste 50 de angajaţi. El notează că firma sa a dezvoltat sistemul de control acces şi ticketing pe stadioanele cluburilor de fotbal Politehnica Timişoara, Steaua Bucureşti, CFR Cluj, Dinamo Bucureşti.

Senatorul Ioan Mang are, potrivit declaraţiei sale de avere din iunie 2011, patru terenuri intravilane în municipiul Oradea, în suprafaţă totală de peste 3.800 de metri pătraţi, două fiind cumpărate în 1993 şi, respectiv, în 2000, iar celelalte două fiind moşenite în 2004 şi 2005.

Ioan Mang mai deţine trei case de locuit, două, de 360 şi 180 de metri pătraţi, fiind moştenite, aferente celor două terenuri, iar una fiind construită în 2003, în suprafaţă de 540 de metri pătraţi.

Senatorul social-democrat propus de premierul desemnat Victor Ponta pentru portofoliul Educaţiei nu are bunuri mobile, nici bijuterii sau obiecte de artă a căror valoare să depăşească 5.000 de euro.

Ioan Mang are trei fonduri de investiţii în valoare totală de 62.100 de lei, deschise în 2000 şi 2005, precum şi 4.200 de lei într-un cont curent.

Senatorul deţine acţiuni sau părţi sociale la SC DEC SRL, SC Tricotaje SA, în valoare de aproximativ 2.500 de lei, iar soţia acestuia este acţionar la SC Tipografia GrafX SRL.

Ioan Mang are de restituit un credit de 45.000 de euro, pe care l-a luat în 2005 pe o perioadă de 20 de ani, şi un altul de 115.000 lei, din 2010, care trebuie achitat în 2012.

Din indemnizaţia de senator, în 2010 Ioan Mang a încasat 60.337 de lei, iar ca profesor universitar la Universitatea din Oradea a avut venituri de 47.272 de lei.

Soţia acestuia, Gerda Erica Mang, a câştigat în 2010, ca profesor universitar la Universitatea din Oradea, 51.622 de lei, iar dintr-un contract de convenţie civilă încheiat cu SC Ro&Co Soft SRL Oradea a încasat pentru activitatea de cercetare 3.360 de lei.

Potrivit declaraţiei de interese, Ioan Mang este asociat împreună cu soţia la SC DEC SRL Oradea şi acţionar la SC Tricotaje SA Ineu. Soţia şi fiica senatorului sunt asociaţi cu 60 la sută la SC Tipografia GrafX SRL Oradea, iar fiul acestuia este asociat unic la SC Key Ticket Solutions SRL - D Oradea.

Ioan Mang a menţionat într-o anexă a declaraţiei de interese că SC DEC SRL a încheiat, în perioada noiembrie 2010 - iunie 2011, cinci contracte cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, în valoare totală de peste 21.700 de lei, toate prin selecţie de oferte. Firma lui Mang a furnizat spitalului componente pentru sistemul de acces, pentru reţeaua de date, consumabile şi accesorii, imprimante şi componente de calculatoare.

Totodată, în februarie 2011, firma lui Mang a încheiat un contract cu Primăria Municipiului Oradea, în valoare de 6.851 de lei, pentru "furnizare de produse BitDefender Business Security", precum şi un altul cu Primăria oraşului Ştei, pentru servicii şi lucrări de tipărire şi tehnoredactare, în valoare de 12.000 de lei.

Firma a avut şi un contract cu OTL RA, pentru furnizare de licenţe antivirus, încheiat în martie 2011, în valoare de 4.054 de lei.

Şi societatea la care fiul lui este acţionar majoritar a încheiat, în mai 2011, un contract cu Primăria oraşului Ştei, pentru echipamente produse IT, în valoare de 19.362 de lei. Firma a mai avut un contract cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, căruia i-a vândut componente de calculatoare în valoare de 9.220 de lei. Totodată, firma a încheiat, în iunie 2011, un contract cu Universitatea Politehnică Timişoara, în valoare de 65.386 de lei, pentru "furnizare POS emitere şi programare carduri Mifare cu amprentă".

Firma la care sunt acţionari soţia şi fiica lui Ioan Mang, SC Tipografia GrafX, a avut, de asemenea, un contract cu Primăria oraşului Ştei, în valoare de 28.000 de lei, încheiat în aprilie 2011, pentru servicii de tipărire şi tehnoredactare. Totodată, firma a încheiat în februarie 2012 un contract cu Curtea de Apel Oradea, pentru "realizare şi furnizare tipărituri diverse", fiind menţionat faptul că până la 15 iunie 2011 a fost facturată suma de 345 de lei.

Am luat aceste informaţii de pe site-ul agenţiei de presă Mediafax.

Jale la Olimpiadele Naţionale

Ministerul Educaţiei  a publicat pe site-ul său Listele cu rezultatele finale ale olimpiadelor naționale organizate în conformitate cu Metodologia-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, în anul 2012.

Rezultatele Doljului sunt, la o privire rapidă, dezastruoase. Niciun premiu la limba română, matematică, fizică, istorie, geografie etc. Marile colegii - "Carol I", "Elena Cuza" - abia dacă au un premiu-două întâmplătoare. Niciun premiu la informatică pentru marele liceu de profil "Odobleja". Niciun premiu la discipline pedagogice pentru marele liceu de profil "Velovan". Un premiu derizoriu pentru celebra Şcoală 2. Niciun premiu pentru celebra Şcoală 22 etc. Colegiul "Fraţii Buzeşti" trebuie să mulţumească pentru jumătate din premii (muuulte, 6 în total!) nevestei directorului, dna prof. Genelia Petrescu, profesoara de biologie! Cea mai tare şcoală din Craiova este - ţineţi-vă bine! - Liceul de Artă, care a obţinut 7 premii şi care, probabil, la nivel naţional, este cea mai proastă şcoală din branşa sa. Sau, oricum, printre ultimele. Una peste alta, 10 şcoli din Dolj fac oarece performanţă! Ze-ce! În schimb, la ifose, la raportări sforăitoare, la dosare cu 100 de puncte, la gradaţii de merit, la salarii de merit, la ´jde mii de cursuri de perfecţionare, la bătutul cu pumnul în piept, Doljul este probabil primul din România! Profesori de mare calitate! Dosarele lor - beton! Performanţa lor - zero! Elevii lor - nişte anonimi la nivel naţional!

Deci, cum se vede, 25 de elevi au luat premii la Olimpiadele Naţionale. Dacă facem un calcul simplu, ţinând cont de faptul că în Dolj sunt aproximativ 80000 de elevi, rezultă că performanţa profesorilor doljeni este de aproximativ 0,03%!!! Tot înainte, tovarăşi!

Datini şi obiceiuri "didactice" la români

Cea mai greţoasă rasă de profesori este a celor care primesc "tribut" de la elevi. 

Şi nu mă refer la măruntele cadouri simbolice primite de doamne cu diverse ocazii, cum ar fi începutul anului şcolar, 1 Martie sau Ziua Femeii. Am spus "mărunte" şi "simbolice": un mărţişor,  o floare. Nu de astea deci e vorba, să fiu bine înţeles.

Mă refer aici la nemernicii din sistemul de învăţământ care primesc de la elevi cadouri imense: bijuterii scumpe, genţi de piele (de firmă, desigur, nu orice), diverse electrocasnice (cuptoare cu microunde, frigidere, scule muzicale) etc. Se acceptă - culmea degradării!! - şi bani în plic! Două-trei-patru milioane! Şi mai mult! Cât se strânge!

Toţi cei care lucrăm în învăţământ cunoaştem astfel de cazuri. Principalii vinovaţi sunt, evident, profesorii. De fapt, nişte javre, nu educatori. Nişte javre odioase, care nu fac decât să perpetueze şi să amplifice mizeria morală în care se zbate poporul ăsta.

Dar şi părinţii au partea lor de vină. Mulţi dintre ei plusează pentru a obţine avantaje pentru loazele lor. Alţii fac paradă de opulenţă.Ceilalţi sunt personajele din parabola lui Bruegel cel Bătrân: orbi conduşi de orbi. De ce fac asta? De ruşine, unii, de teamă, alţii. 

M-am întâlnit de curând cu o cunoştinţă care are un nepot la Şcoala 2. Omul era indignat că învăţătorul pretinsese - atenţie! pretinsese - o sumă de bani nu ştiu cu ce ocazie. Ca întotdeauna, se găsiseră printre părinţii elevilor din clasă unii dispuşi să satisfacă solicitarea. Se făcuse o şedinţă cu părinţii şi aproape toţi fuseseră convinşi că trebuie să dea. Cunoştinţa mea NU dăduse! Avusese un gest de eroism, dar pe urmă i se făcuse frică. Şi mă întreba pe mine: ce consecinţe ar fi putut avea nepotul lui? Să fie şicanat la note? Să fie mutat la altă clasă? Am încercat să-l liniştesc, dar omul era destul de surescitat. Mă întreba dacă să se ducă sau nu la directorul şcolii. Ce era să-i spun? Că s-ar putea ca şi ăsta să-şi primească tainul? Am scăldat-o, de fapt, omul nici nu aştepta o soluţie de la mine, voia doar să se răcorească.

Cert este că jigodii sunt multe în sistemul de învăţământ. Ba mă tem că formează majoritatea. Şi nu sunt pesimist de fel.

A căzut guvernul!

A căzut guvernul!

Va începe nebunia obişnuită: forfota prin inspectorat! Cine pleacă? Cine vine?

Actualilor inspectori şi directori - puşi de PD - deja a început să le tremure cămaşa de frică! Majoritatea sunt puşi în funcţii pe criterii politice, fără vreo legătură cu competenţa. Evident, incompetentul ştie şi el, acolo, în adâncul sufleţelului său mărunt, dar lacom, că e incompetent. Şi-i tremură cămaşa la gândul că va trebui să se întoarcă la munca de jos.

Pe de altă parte, ăilalţi, psd-iştii şi pnl-iştii şi pc-iştii jubilează. Freamătă de emoţie. Mirosul caşcavalului le gâdilă nările groase. Probabil deja au început să tragă sfori, să se milogească pe la partidele lor pentru a fi puşi în funcţii.

Sunt unii care au marele talent de a cădea mereu în picioare. Schimbă macazul imediat. Se schimbă partidul la putere, îşi schimbă şi ei culoarea politică. Dau un exemplu la întâmplare: familia Goiceanu.

Vă propun tuturor, cititorilor acestui blog, o lucrare de deratizare: hai să-i stârpim pe aceşti şobolani!

Vă propun să-mi trimiteţi nume de indivizi pe care-i cunoaşteţi şi care au trecut de-a lungul timpului prin toate partidele, numai ca să rămână în funcţii.

Să-i facem cunoscuţi în mod public! Să-i ruşinăm (chiar dacă ei n-au ruşine)! Să-i bălăcărim în scris!