Persoana de contact

Una dintre cele mai importante funcţii în comisia de examen din unitatea de învăţământ - şi la evaluarea naţională şi la bacalaureat - este cea de "persoană de contact". Care îi sunt atribuţiile? Ea accesează serverele ministerului şi extrage de acolo subiectele de examen. E o procedură complexă, cu sms-uri, cu parole, cu certificate SSL, se fac o mulţime de simulări tehnice. În ciuda importanţei sale, este o funcţie conspirativă, ea nu apare în lege, ca atare nu este plătită.

Matematică în loc de sport, religie etc.

Fiica mea, care e în clasa a II-a, îmi spune că azi nu vor face ora de educaţie fizică, pentru că toată clasa, sau aproape toată clasa, participă la nu ştiu ce concurs de matematică (Winners, parcă!). Acum o săptămână sau două tot aşa: au făcut matematică în loc de sport, pentru că s-au pregătit pentru concursul "Micul matematician". Copilul adaugă: "Iar religia n-am mai făcut-o de nu ştiu când...".

Astăzi facem grevă!

Astăzi este grevă în învăţământ. La mine în şcoală, elevii ştiu de ieri că nu au ce căuta la şcoală. Unii profesori le-au sugerat asta. Liderul sindical soseşte în şcoală pe la ora 10 dimineaţa şi lipeşte pe uşi două anunţuri scrise strâmb de mână: "GREVĂ GENERALĂ". Învăţătoarele stau la taclale în cancelarie, câţiva elevi, picaţi totuşi la şcoală, se joacă prin curte. De la inspectorat o voce acră se interesează telefonic câţi angajaţi are şcoala şi dacă se face grevă. Îl întreb pe lider dacă toată lumea e în grevă. Da, îmi răspunde, toţi au semnat. O întreb pe colega mea învăţătoare dacă e în grevă. Se codeşte, se bâlbâie... E... şi nu e... Că ea are 5 elevi, că elevii sunt în clasă, că... Îl întreb pe liderul sindical ce scriem în condica de prezenţă. Zice să nu  scriem nimic, să mai aşteptăm...

Evident, nimeni nu vrea să i se taie ziua de muncă. Adică, oamenii vor şi în grevă, vor şi cu banii în buzunar! 

Nu e ceva nou. Aşa a fost întotdeauna în învăţământ.

Evaluarea naţională 2010 pe hârtie şi în realitate

Că cei care lucrează în ministerul educaţiei sunt departe de realităţile şcolii - şi chiar de ale logicii -  o dovedeşte şi Metodologia de organizare şi desfăşurare a evaluării naţional pentru elevii clasei a VIII-a, în anul şcolar 2009-2010.

Acest document stabileşte, printre altele, componenţa şi atribuţiile comisiei din unitatea de învăţământ care se va ocupa cu organizarea examenului.

Să presupunem că avem o şcoală cu o singură clasă pe fiecare nivel, adică o clasă a cincea, o clasă a şasea, o clasă a şaptea, o clasă a opta. Această şcoală nu are decât un singur profesor de limba română şi un singur profesor de matematică. Metodologia spune că lucrările vor fi evaluate de doi profesori şi, dacă şcoala nu are, face rost de unul de la o şcoală vecină. Până aici e clar. Lucrurile se complică la aşezarea evaluatorilor în clase în timpul corectării. Iată ce spune legea:

Art. 11. - Comisiile din unităţile de învăţământ au următoarele atribuţii:

(17) stabilesc sălile în care lucrează profesorii evaluatori, ţinând cont că în fiecare sală trebuie să se afle cel puţin trei cadre didactice – evaluatori si/ sau membrii ai comisiei;
(18) stabilesc sălile în care lucrează profesorii evaluatori, ţinând cont că doi profesori care evaluează acelasi set de lucrări trebuie să lucreze în săli diferite si că în fiecare sală trebuie să se afle cel puţin trei cadre didactice;...

Trec peste greşeala de ortografie ( membrii în loc de membri ), impardonabilă totuşi pentru un minister al educaţiei, şi încerc să lămuresc ce reiese din coroborarea celor două alineate. Deci, în fiecare sală trebuie să se afle cel puţin trei cadre didactice, dar doi profesori care evaluează acelaşi set de lucrări trebuie să lucreze în săli diferite. Dacă şcoala nu are decât doi evaluatori, care corectează cel mult 30 de lucrări, aceste două condiţii cumulate nu pot fi îndeplinite, decât recurgând la soluţii caraghioase. Pentru că cei doi evaluatori corectează, evident, acelaşi set de lucrări ( că altele nu sunt! ), ei nu pot sta în aceeaşi sală, ci în săli diferite. Şi atunci, ca să fie cel puţin trei cadre didactice într-o sală, evaluatorul trebuie păzit de încă doi membri ai comisiei. Aceştia nu au nicio treabă, dar, conform legii, trebuie să stea acolo, să iasă numărul cerut de lege. Şi la fel şi în cealaltă sală, cu celălalt evaluator. În total, adică, doi evaluatori (care muncesc efectiv!) şi patru membri (băgători de seamă),  în două săli! Problema e că legea spune (în altă parte) că din comisie fac parte între 1 şi 3 membri, iar de aici se deduce că, într-o şcoală mică, logic ar fi să nu pui mai mult de 1 (un)  membru. Dar atunci încalci articolul 11, de care am vorbit ş.a.m.d....

Ceea ce mi se pare limpede este că autorii legii nu au luat în calcul decât şcolile mari cu mulţi elevi, unde e nevoie de mulţi evaluatori. În ţara asta însă sunt mii de şcoli cu număr mic de elevi care nu vor putea respecta normele inventate de capetele pătrate din minister!

Campania de vaccinare împotriva virusului AH1N1

În timp ce oficiali ai OMS încep deja să recunoască faptul că s-a produs o panică nejustificată în legătură cu gripa "porcină", Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reiau, cu şi mai mare forţă, campania de vaccinare cu "Cantgrip" a copiilor între 6 şi 15 ani. Într-o notă telefonică trimisă şcolilor, inspectoratele şcolare cer ca, între 12 şi 23 aprilie să se organizeze şedinţe cu părinţii în care aceştia să fie informaţi şi apoi puşi să-şi dea (sau nu) acceptul pentru vaccinarea copiilor lor. Pare logic până aici, deşi, din opinia generală de până acum, reiese clar că majoritatea părinţilor nu vor acest lucru.

Ciudat este formularul de accept. Deşi se numeşte "de accept", el conţine două opţiuni:

1. Sunt de acord cu vaccinarea cu vaccinul antigripal "Cantgrip" a copilului meu.

2. Nu sunt de acord cu vaccinarea cu vaccinul antigripal "Cantgrip" a copilului meu.

Mi se pare o încălcare stupidă a libertăţii mele de a hotărî în privinţa copilului meu.Vaccinarea gratuită este un drept, nu o obligaţie.  De ce trebuie să scriu un act prin care să declar că nu sunt de acord cu ceva? Mi se părea normal ca, dacă vreau aşa ceva, să fac o cerere prin care EU să solicit statului să beneficiez de acest drept. Dacă vreau EU. Statul capitalist actual continuă linia paternalistă a statului comunist. Noi, cetăţenii suntem nişte tâmpiţi, el, statul, e singurul deştept, şi dacă nu vrem să beneficiem de minunatele avantaje pe care el, în marea lui mărinimie şi înţelepciune, ni le oferă (în cazul de faţă, vaccinul antigripal), trebuie să dăm explicaţii. Adică, de ce nu vrem noi binele lui? Nu-l vrem şi gata! Nu trebuie să dăm în scris pentru asta!

Dar nebunia merge mai departe. Şcolile au primit indicaţii că, dacă părinţii nu vin la şedinţele de instruire, să dea formularele copiilor să le ducă acasă şi să vină cu ele completate. Medicii din şcoli au dispoziţie să aibă în dosar un număr de formulare egal cu numărul elevilor din şcoală. Nu contează că, dând formularele pe mâna copiilor, există riscul ca ele să nu ajungă niciodată la părinţi, ci copiii, speriaţi sau inconştienţi, să le completeze singuri! Contează să avem hârtiile toate şi în ordine!

Încă o dată. Consider că părintele, şi nu statul, este primul răspunzător de copilul său. NU statul, oricât s-ar crede el de minunat, de bun şi de grijuliu. Da: părintele trebuie informat. Apoi, dacă vrea, trebuie să solicite în scris vaccinarea. 

Fără tot felul de tertipuri, formulare şi alte şmecherii care, în fond, nu vor decât să pună presiune pe oameni.