Oferta guvernului pentru profesorii greviști

 S-ar părea că, în sfârșit, au început negocierile adevărate.

Oferta făcută de Guvern aseară, 29 mai 2023

🔹I. Încheierea unui acord politic, public (cu PNL + PSD), care sa cuprindă toate aspectele din viitoarea lege a salarizării, Educația fiind prioritate și pornind de la principiul că salariul debutantului este la nivelul salariului mediu brut pe economie.

🔹II. Devansarea începerii discuțiilor pe grila de salarizare cu reprezentanții sindicatelor: ele trebuiau sa înceapă  din 15 Iulie și au început  de azi, 29 mai, la Ministerul Muncii cu Dl ministru Budăi și Dna ministru Ligia Deca.

🔹III. Creșteri ale veniturilor:
    1.    Pentru personalul DIDACTIC (didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control și didactic auxiliar) prime pentru susținerea carierei didactice:
🔸2000 de lei net (5 iunie) suma forfetară (fără justificare)
🔸2000 lei net (5 Octombrie) din care 30% (600 lei) garantat suma forfetară (fără justificare)- pentru diferența de 70% (1400 lei pentru achiziție de laptopuri, tablete, cărți, materiale didactice, cu documente justificative pentru decont pana la încheierea proiectelor europene pe finanțare PNNR).
🔸2000 lei din Octombrie se vor acorda, în fiecare an, pana in anul 2027.

    2.    Pentru personalul NEDIDACTIC:
🔸majorare 8-9% pentru personalul nedidactic (prin ajungerea la salariile din Anexa nr. 8 la Legea-cadru nr. 153/2017)
🔸prime de câte 500 de lei net (în data de 5 Iunie), suma forfetară (fără justificare)
🔸1000 lei net (pe 5 Octombrie), din care 30% suma forfetară (fără justificare) și 70% pentru cursuri de igiena și altele asemenea;
🔸1000 lei din Octombrie se vor acorda, în fiecare an, până în anul 2027.

Greva continuă. Un autocar cu profesori greviști din Craiova a plecat în această dimineață spre București.

Klaus Iohannis chemat la întâlnire cu greviștii

Șefii celor trei sindicate ale profesorilor care se află în grevă de 6 zile i-au cerut profesorului Klaus Iohannis - președintele României - o întâlnire pentru a-l convinge să medieze între guvern și sindicate...

Ce va face marele om, care a dovedit în ultimii ani cât de mărunt este?!

La Școala „Decebal” din Craiova nici măcar liderul sindical nu e în grevă!

În timp ce profesorii din toată țara luptă pentru drepturi salariale decente, la Școala Gimnazială „Decebal” din Craiova, activitatea se desfășoară (aproape normal). Doar doi (!!) profesori sunt în grevă (prof. Nedelcu și prof. Sultan). Dintre ei, prof. Nedelcu face o grevă originală intrând la ore normal, deși în condică semnează că e în grevă, deci nu va fi plătit...

Aici, nici măcar liderul sindical nu e în grevă!! De fapt, până acum câteva zile a fost alt lider sindical (prof. Anca Iliuță), care nu făcea grevă. Probabil de rușine și-a dat demisia. S-au făcut alegeri pentru un nou lider. Au candidat prof. A. Sultan (care era în grevă) și înv. A. Cioabă (care nu era în grevă). Ghici pe cine au ales sindicaliștii de la „Decebal”? Evident, pe cea care îi reprezenta cel mai bine: A. Cioabă!! Care nu făcea grevă! La fel ca ei! 

Cât de groasă să-ți fie pielea de pe obraz, încât să aștepți să lupte alții pentru tine?! Tu să stai și să beneficiezi apoi de avantajele obținute, la fel ca cei care și-au pus în pericol situația financiară și profesională prin participarea la grevă!

Despre notarea şcolară

Am găsit un articol interesant pe www.contributors.ro. Îl reproduc integral.

Evenimente recente legate de diversele evaluări școlare m-au inspirat să aștern câteva idei despre un aspect central al școlii: nota. Astfel, avem elevi mândri că au luat nota maximă, elevi care se simt nedreptățiți pentru că nu li se recunosc meritele și, din nefericire, elevi care se sinucid din cauza notei. Iată deci că nota contează indiferent ce s-ar spune. Contează pentru a primi o bursă, pentru a fi admis la o școală bună, ca formă de recunoaștere socială a meritelor, ca presupusă măsură a cunoștințelor și a nivelului de inteligență. Chiar și în vechiul regim nota reprezenta un criteriu de bază pentru a fi admis în structurile tineretului comunist. Astfel, accentul pus asupra notei sugerează faptul că în sistemul de educație nu este vorba de învățare ca scop în sine ci de învățare ca mijloc pentru a atinge un alt scop.

Încercarea de a măsura cumva performanțele elevilor/studenților nu este total lipsită de sens. Însă acest lucru implică inevitabil o doză mare de reducționism (adăugat faptului că abordările orientate pe separarea disciplinelor decupează în mod artificial realitatea). Problema devine gravă atunci când nota ajunge să conteze prea mult ca impact emoțional, când devine alienantă, când ne îndepărtează de realitate. Într-un anumit sens, școala luată prea în serios devine dăunătoare. Acest lucru este explicabil prin faptul că orice dogmă, ideologie și de altfel orice confuzie între un model (ca produs limitat al minții umane) și realitate riscă să devină periculoasă.
În calitatea mea de profesor și de fost elev premiant (chiar șef de promoție în facultate) simt că am o oarecare responsabilitate de a face ceva pentru a-i ajuta pe elevi și studenți să evite păcatul ”fundamentalismului școlar”. În acest scop voi prezenta în continuare pe scurt câteva idei care sper să ajute la evitarea unei înțelegeri greșite a ceea ce reprezintă școala și notele:

• Școala este un incubator mai mult sau mai puțin reușit. Ea singură nu are cum să ne pregătească în mod eficient pentru viața reală. Școala poate pregăti, în cel mai fericit caz, buni profesori. Când ieșim din incubator lucrurile nu mai stau la fel. Problemele lumii reale diferă semnificativ de problemele artificiale din incubator. Ierarhia pe care școala o introduce prin notele acordate nu prea mai este relevantă în viața reală. S-a demonstrat că nici măcar IQ-ul nu este un indicator semnificativ pentru reușita în viață. În afara incubatorului școlar nota are o semnificație foarte discutabilă (mulți angajatori știu bine asta).
• Cel mai important lucru despre educație este ceea ce a exprimat foarte bine Isaac Asimov: ”Self-education is, I firmly believe, the only kind of education there is”. Am avut norocul să primesc de foarte timpuriu o idee similară de la tatăl meu: ”scopul educației ar trebui să fie auto-educația”. Acum pot să confirm că am învățat la nivel profund doar acele lucruri pe care am dorit să le învăț, de care m-am preocupat în mod voluntar, pe care le-am studiat mai ales singur, fără să primesc neapărat o notă pentru asta. Din contră, atunci când am învățat doar pentru o notă bună, chiar dacă am reușit să o obțin, m-am ales cu aproape nimic pe termen lung. Consider că notele pe care le-am primit nu au reprezentat nici un stimulent și nici un indicator semnificativ pentru ceea ce am învățat la nivel profund și durabil.
• Profesorii nu sunt zei și nu pot evalua elevii/studenții la modul absolut. Mai mult, destui profesori posedă o inteligență superioară caracterului/moralității lor, ceea ce le permite să facă diverse compromisuri mai ales dacă acționează din conformism (”așa fac și alții”). Iar conformismul aplicat pe un sistem atins de metehne nesănătoase servește la stabilizarea acestor metehne. Acolo unde avem impresia că numai competența contează pot să existe alți factori care țin de diverse considerente politice (în sens larg). Astfel, a absolutiza evaluarea care vine din partea unui profesor este pur și simplu stupid. Mult mai utilă este capacitatea de a face diferența între profesori: să ne detașăm de cei de proastă calitate minimizând efectul lor nociv și să ne bucurăm de ceea ce putem învăța de la cei de bună calitate.
• Nota 10 acordată prea ușor distorsionează realitatea. În sistemul francez lucrurile stau ceva mai bine pentru că aproape nimeni nu poate obține nota maximă, 20. Faptul de a putea obține nota maximă induce cumva ideea falsă că putem fi perfecți și în realitate precum în incubatorul școlar. Mai mult, apare un alt efect pervers: elevii/studenții de nota 10 au probleme mari în a învăța din greșeli din simplu motiv că, aplicând și în viață reală aberația existenței notei maxime, evită greșelile potențial utile. Acești elevi/studenți au o aversiune mai mare la risc și suferă în mod disproporționat pentru micile greșeli (după cum a lua 9 în loc de 10 poate fi ”catastrofal”). A nu putea să învețe printr-o abordare de tip ”încercare și eroare” este o limitare a celor obișnuiți cu nota 10 pe linie. Perfecționismul este un alt ”păcat” în care cad elevii/studenții de nota 10. De asemenea, aceștia au dificultăți în a lua decizii legate de ceea ce să NU facă pentru că rămân din școală cu iluzia că poți fi de 10 la toate ”materiile” vieții făcând ”perfect” tot ce ți se cere. Acest lucru poate explica de ce în viața reală elevii de nota 10 ajung mai degrabă să fie conduși de cei de nota 5 și nu invers. Din aceste motive, elevii/studenții de nota 10 pe linie au de fapt foarte multe de învățat când se trezesc afară din incubatorul școlar, în timp ce, cei de nota 7-8, mult mai obișnuiți să decidă ce să nu facă, par mai bine adaptați.
• Nimic nu poate suplini propriul sistem de evaluare. Cei care nu au în ei înșiși criteriul propriei valori sunt ca frunza în vânt și cad ușor pradă abuzurilor diverșilor ”experți” pricepuți în a-i evalua în fel și chip. Cu cât mai scăzută încrederea în sine cu atât mai mare riscul de a fi abuzat la nivel emoțional. De fapt, cred că școala nu poate rezolva singură nimic esențial pentru că esențialul este întotdeauna în noi și nu în sistemul exterior care vrea să ne formeze/deformeze într-ul fel sau altul. Au succes cei care înțeleg că învățarea e treaba lor în primul rând – nu am văzut încă autodidact care să nu reușească în viață.

Este cred destul de evident că evaluarea prin note poate avea efecte nedorite asupra elevilor/studenților dacă i se acordă o importanță prea mare. Nota este o construcție artificială care servește la a măsura ceva. Însă nu e foarte clar ce anume măsoară și unde contează efectiv această măsurătoare în afara incubatorului școlar. Este foarte posibil ca ceea ce cuantificăm să nu conteze în timp ce esențialul rămâne de fapt ne-cuantificabil. Există și sisteme educaționale care nu folosesc note și acestea ar merita cred mai multă atenție. Pentru a învăța în mod profund și durabil nu avem neapărată nevoie de evaluări și note ci în primul rând de motivație, pasiune și curiozitate. De aici rezultă destul de evident și rolul principal al profesorului: a stimula curiozitatea, motivația și plăcerea de a învăța. Dacă nu poate face asta atunci probabil că nu poate face nimic cu adevărat util, eventual poate chiar să dăuneze. În fine, de mare ajutor pentru elevi și studenți este discernământul de a alege persoanele care îi pot ajuta pe drumul lor, drum ce nu poate fi ghidat decât de propria dorință de cunoaștere și evoluție.

Articolul aparţine profesorului Marcel Cremene şi poate fi citit în original aici.

Burse de studii în Marea Britanie

Programul de burse al HMC – Projects in Central and Eastern Europe oferă elevilor oportunitatea de a petrece al treilea an de liceu (clasa a XI-a) într-o şcoală independentă din Marea Britanie, printr-o bursă care acoperă taxa şcolară anuală, cazarea şi cheltuielile de masă. 

Programul de burse este oferit de Headmasters' and Headmistress' Conference, o asociaţie de şcoli independente din Marea Britanie. Prin participarea la program, elevii se familiarizează atât cu limba engleză, cât şi cu sistemul boarding school, prin care tinerii locuiesc şi studiază împreună. 

Elevii interesaţi de înscrierea la aceste burse trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de eligibilitate: 

- să fie înscrişi într-o formă de învăţământ de nivel liceal, fiind în prezent în clasa a X-a; 

- să nu ocupe, la momentul înscrierii, un loc într-o şcolaă din Marea Britanie; 

- venitul părinţilor (brut, combinat) pe anul 2013 să nu depăşească echivalentul în lei a 25.000 lire; 

- vârsta elevului trebuie să fie la 1 septembrie 2014 între 16 ani şi 17 ani şi 6 luni (NU POT APLICA DECÂT ELEVII CARE LA DATA MENŢIONATĂ NU DEPĂŞESC VÂRSTA MAXIMĂ ADMISĂ). Data naşterii aplicantului ar trebui să se încadreze între 1.03.1997 şi 1.09.1998.

Din 2009 până în 2013, 35 de elevi români au beneficiat pentru un an de o astfel de bursă de studiu.

Alte informaţii pe www.burselehmc.jaromania.org.

Cât munceşte un profesor?

1. Activitatea didactică .... 630 ore (18 ore x 35 săpt. = 630 ore)
2. Transport către diverse activităţi obligatorii (cercuri pedagogice, perfecţionări, şedinţe metodice, convocări la ISJ, activităţi sportive, olimpiade şi concursuri, testări, etc.)...................1 oră/ săpt. = 35 ore (1 oră x 35 săpt. = 35 ore)
3. Participare la cercuri metodice, perfecţionări, convocări la ISJ, ITM, ISU, Primării şi Consilii Locale, Poliţie, şedinţe ale cercurilor metodico-ştiinţifice, etc.......2 ore/săpt.=70 ore (2 ore x 35 săpt. = 70 ore)
3. Elaborare teste iniţiale............................................................1 oră
4. Redactare/Tehnoredactare teste iniţiale, multiplicare............3 ore
5. Concepere/redactare/tehnoredactare planificări calendaristice.......10 ore
6. Concepere/redactare/tehnoredactare planificări pe unităţi de învăţare.......2 ore/săpt.=70 ore (2 ore x 35 săpt. = 70 ore)
7. Concepere/redactare/tehnoredactare planuri de lecţie, proiecţii didactice, proiecte ale unităţilor de învăţare......5 ore/săpt.=175 ore (5 ore x 35 săpt. = 175 ore)
8. Concepere/redactare/tehnoredactare mijloace de evaluare formativă şi sumativă, multiplicare..........5 ore/săpt.=175 ore (5 ore x 35 săpt. = 175 ore)
9. Evaluarea testelor scrise, notarea, realizarea clasificărilor, realizarea statisticilor................10 ore/săpt.=350 ore (10 ore x 35 săpt. = 350 ore)
10. Realizarea şi întreţinerea de materiale didactice şi metodico-ştiinţifice ...1 oră/săpt=35 ore (1 oră x 35 săpt. = 35 ore)
11. Participare la şedinţele Consiliului Profesoral, Consiliului de Administraţie.......................2 ore/săpt.=70 ore (2 ore x 35 săpt. = 70 ore)
12. Concepere/redactare/tehnoredactare documente comisii metodice, dosarul catedrei, comisii PSI, P.M, Comisia de disciplină, etc....2 ore/săpt.=70 ore (2 ore x 35 săpt. = 70 ore)
13. Participarea la şedinţele comisiilor metodice, catedrei, comisiilor PSI, Protecţia Muncii, Comisiei de disciplină, etc........0,5 ore/ săpt.=17,5 ore (0,5 ore x 35 săpt. = 17,5 ore)
14. Realizarea sarcinilor serviciului pe şcoală, paza şi protecţia elevilor.....3 ore/săpt.=105 ore (3 ore x 35 săpt. = 105 ore)
15. Perfecţionare ştiinţifică, autoperfecţionare metodico-ştiinţifică…..10 ore/săpt.=350 ore (10 ore x 35 săpt. = 350 ore)
16. Altele.....................................1 oră/săpt.=35 ore 1 oră x 35 săpt. = 35 ore

Total ore pe an: 2201,5

2201,5 : 35 = 62,9 ore/săptămână , adică 12,5 ore pe zi! 

........................................................................
Calculul, făcut de un profesor de biologie, este luat de pe site-ul Sindicatului Învăţământului Preuniversitar Judeţul Hunedoara.

Recuperarea recuperării

Printr-o recentă notă telefonică IŞJ Dolj ne anunţă că recuperarea zilei de 3 mai - când Guvernul ne-a dat liber - se va face sâmbătă, 18.05.2013.

Cu recuperarea asta, lucrurile stau cam aşa.

Nici elevii, nici profesorii n-au chef să vină sâmbăta la şcoală. 

Dintre aceştia, unii sunt mai curajoşi şi chiar nu vin! Şi dintre elevi şi dintre profesori. Am zis "mai curajoşi", puteam să spun "mai jmekeri".

Ceilalţi, care vin, procedează astfel. Profesorii constată că nu au suficienţi elevi la clasă, aşa că ori nu fac ore deloc şi îi lasă pe elevi să zburde prin şcoală, ori stau în clasă cu elevii şi - sub pretextul că nu pot face o lecţie nouă, în lipsa majorităţii elevilor - ard gazul de pomană, stând la taclale cu elevii sau pur şi simplu moţăind la catedră.

Rezultatul, în toate situaţiile prezentate, e acelaşi: zero. Că se vine, că nu se vine la şcoală, carte nu se face.

S-a consumat încă o nouă fază din olimpiada făţărniciei naţionale, deprinse din vremea comunismului.

Sistemul educaţional românesc

Fără cuvinte...

Despre universitatea românească

Am găsit un articol foarte interesant (şi comentarii aşijderea) pe blogul Capitalism pe pâine al dlui Mihai Giurgea. Articolul aparţine profesorului universitar Dan Ungureanu de la Universitatea Bucureşti. Dau (cu permisiunea autorului blogului) un citat relevant.

Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ “roman”,“novel”, ori “poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :

- pluralul lui “viu” nu e “vi”, ci “vii”;
- verbul “a lua” nu se scrie “i-au”;
- “Obijnuit” e incorect;
- “îi” nu se scrie despărţit, “î-i”;
- “să de-a” e incorect (corect e “să dea”);
- nu se zice “propiu”, ci “propriu”;
- “them” nu poate înlocui “their”;
- nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother”;
- “intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);
- “combinated” nu există în engleză;
- “to enjoy of life” e incorect ( verbul “to enjoy” e tranzitiv);
- “writted” e incorect, în loc de”wrote“;
- “poetry” nu e identic cu “poem”;
- “lirycs” nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec;
- “roman” nu există în engleză, corect e”novel“;
- “disapointness” nu există, corect e”disappointment“;
- “beautifuly thing” e incorect;
- “tryed” e incorect;
- “gaves” nu există (corect “gives” sau”gave“);
- “tooked place” e incorect;
- tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;
- “Romeo and Juliet” nu e un roman;
- “Romeo and Juliet” nu e un poem;
- Shackspear nu se scrie astfel.
Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche,”bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.

 Articolul integral şi comentariile pot fi găsite aici.

Pareza doamnei directoare

Doamna directoare a avut pareză, dar - slavă Domnului! - i-a trecut. 

Odată cu funcţia. 

Cât timp a fost directoare pur şi simplu nu-şi mai putea mişca muşchii feţei. Colţurile gurii nu i se mai mişcau nici în sus, nici în jos (de fapt, încremeniseră un pic lăsate în jos). Maxilarele erau atât de apropiate şi de încordate, încât parcă rămăsese de la stomatolog cu pansamentul între dinţi. Ochii nu i se mai învârteau în cap. Obrajii nu i se mai umflau, te puteai întreba dacă respiră. Buzele nu i se mai desfăceau, abia dacă te mai saluta. 

Treceai pe lângă ea, spuneai politicos "Bună ziua!". Nu-şi putea, biata, roti nici gâtul să te privească, iar buzele rămâneau pecetluite. Asta e: nu mai putea să-ţi răspundă la salut! Trecea pe coridorul şcolii, semeaţă, cu privirea înainte, demnă în suferinţa ei de (semi)paralitică ambulantă.

Când se aşeza pe scaun, se aşeza tot aşa, dreaptă, ţeapănă, cu grijă, parcă să nu se spargă. Când mergea, păşea rar şi apăsat, preocupată să nu consume prea multă energie. Totul în atitudinea ei arăta încordarea şi concentrarea pe care ţi le provoacă o aşa de plină de răspundere funcţie cum e cea de director de şcoală.

Acum nu mai e. Brusc, paralizia a dispărut! Doamna fostă directoare şi-a recăpătat volubilitatea. Răspunde la salut - chiar, cu totul remarcabil, salută ea prima! -, gângureşte veselă cu colegii şi colegele de cancelarie. Pareza facială s-a dus ca şi cum n-ar fi fost. Ochii se rotesc vioi în toate părţile, obrajii se umflă şi se desumflă, colţurile gurii îşi smucesc curbele în sus şi-n jos, maxilarele se agită descătuşate în sfârşit. Toată faţa e relaxată, corpul doamnei este relaxat, acum se poate bâţâi în voie pe scaun, nu mai este directoare, nu mai poartă pe umeri răspunderea enormă a şcolii.

Doamne fereşte să cadă guvernul!

.......................................................

Dicţionar

PARÉZĂ, pareze, s. f., Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie uşoară, incompletă, care permite mişcări de amplitudine redusă şi cu forţă diminuată.